VISUL DEVINE REALITATE
Locul și Spaţiul nu sunt fixe şi înnăscute, sunt mai degrabă create şi recreate, prin acţiunile oamenilor şi prin semnificaţiile acordate de oameni, prin aplicarea principiilor de proiectare si construire. Acolo visul devine realitate în Locul și Spațiul.
Modul în care:
– beneficiarii doresc să-și realizeze casa este condiționat de nevoile lor, sintetizate de Maslow în piramida nevoilor.
– arhitectii proiecteaza casa este condiționat de dorința clientului și de modul în care percep și știu sa modeleze realitatea.
– beneficiarii și arhitecții, împreună, creează sau recreează obiecte de arhitectură îi situează în vârful piramidei lui Maslow, unde se află viziunea.
– cei doi, client și architect, aplicând principiile de proiectare și construire, își proiectează în viitor o nouă realitate. Își imagineaza cum va fi trăit restul lor viață.
ACASA visul devine realitate, adica în Locul și în Spatiul proiectat.
Nu ne referim aici la ”chibrițelele” comuniste. Apartamentele confort III sau IV. Pentru acoperirea nivelurilor de nevoi fiziologice și de securitate acestea erau suficiente, în acele vremuri. Dar nu prea erau motivaționale. Puteai avea vise. Altoind dimensiunea TIMP unele vise puteau deveni visuri. În anumite condiții Locul și Spatiul puteau fi motivaționale. Te ajutau să vrei mai mult, mai bine, mai altfel.
Dacă ai depășit primele două niveluri din piramida lui Maslow, azi poți să vrei o casă, care să fie într-un anume fel. Să pornești de la motivație pentru a defini ACASĂ. Să pornești de la o motivație pentru a avea VIZIUNEA. Să pornești de la viziune pentru a avea VISURI.
În povestea familiei Șerban, împreună cu arhitectul tocmit de ei, lucrurile s-au petrecut întocmai. Nu au lipsit aspectele motivaționale. Au pus în centrul atenției masa de biliard și semineul. Axa Visului. În jurul lor au aplicat toate principiile de proiectare și construire. Au configurat casa în așa fel încât viața de familie să se desfășoare pe această axă.
S-au mutat déjà în casa lor, așa cum au numit-o CASA DIN VIS.
Nivelul realizărilor le permit să locuiască acum, acolo. Nu la nivelul proiectat de confort. Treaba nu e gata. Mai e mult de muncă. Dar au dat concretețe primului punct al axei
Primul punct a axei a devenit realitate. Masa de biliard se află déjà la locul ei. Masivă și copleșitor de albastră.
Șemineul va veni și el. Am aflat cat stress i-a provocat din interviul cu Augustin Ioan, pasajul cu trei fire electrice care coboară din tava. Nu accepta orice lustra. Nu e acum momentul. Desigur ca sunt pe lista si corpurile de iluminat. Mai ales lampa specială pentru masa de billiard. Dar deocamdată se poate trăi și așa. Nu se pot aplica dintr-o data toate principiile de proiectare și construire.
Imi povestea Cristian de noua dimensiune a relației dintre el și Ilinca, fiica sa. Cand dă câte o bilă, mutându-se în jurul mesei, Ilinca îl urmează cu oareșcare împotrivirie, trăgândul de cracul pantalonilor. Mai dă câte o bilă, mai stă cu copila. Când are timp. Avem cu toții imaginea, tradițională, a copilului ținându-se de poalele mamei. În CASA DIN VIS imaginea aceasta se schimbă. Fetița se ține de pantalonul tatălui în timp ce tata mai dă câte o bilă.
Sau poate că ar trebui să spun invers? În timp ce stă cu copila, tata mai dă câte o bilă, concentrând-se să nu greșescă când copila îi scutură pantalonii…..
Merg ambele, zic eu. În jurul axelor vom găsi tot timpul simetrii. Mai ales in CASA DIN VIS.
Imediat ce am ieșit din Marea Izolare, am dat o fugă, neanunțat, să văd cum mai stau lucrurile prin vecini. Să testez din nou ”apropierea sociala”, ca de distanțare m-am săturat. Am constatat că lucrurile în Casa Șerban stau foarte bine. Povestea din Șantier merge mai departe.
Bucuria mea a fost fără de margini să văd cum visul devine realitate, în Casa Șerban.
Arh. Viorel PLEȘCA
Membru OAR
