TERMOIZOLAȚII DIN SPUMĂ POLIURETANICĂ
Nu pot spune ca am făcut o pasiune pentru termoizolații din spumă poliuretanică. Fie cu celulă închisa, fie cu celulă deschisă.
Am avut o prima dragoste pe la 6 anișori față de ”scârțietoarea” de atunci, din care puteam face bărcuțe cu catarg și velă. În care suflam de ne ieșeau ochii din cap pentru a le muta prin baltoacele de după ploi. Mai târziu am aflat că se numește EPS sau polistiren expandat. Și că se foloseste pentru izolații termice, și niste alte aplicații domestice: ambalaje, protecții.
Am mai avut o altă dragoste de maturitate profesională față de sigilanții și/sau adezivii din poliuretan. Dar se bazau pe niște ”babe pețitoare” de mare anvergură: teste și referențiale pogorâte din „castele” bine fortificate: englezești (BS) sau nemtești (DIN).
Și nu m-am zărghit la bătrânețe. Nu m-am îndragostit de un material sau altul pentru termoizolații din spumă poliuretanică. NU! Dar pare un material interesant și promițător.
Însă acum, cu siguranță, le-am văzut. Am văzut ce le poate pielea.
Găsesc că termoizolațiile din spume poliuretanice pot avea trei puncte sensibile:
1. Aplicarea trebuie să fie absolut măiastră, cum se poate vedea pe film, la ”extratrestrul” cu spatula. Altfel nimic nu e.
2. În contextul pierderii controlului dimensiunii grosimii de strat trebuie să presezi sau să tai produsul. Atunci poate dispare garantatea proprietăților, a caractersticilor intrinseci ale materialului, mergând până la lipsa trasabilității produsului, sau nerepetarea perfomantelor pe o unitate de masura, sau pe un element(e) de construcție. Lipsa uniformităților poate fi un defect pentru orice tip de izolatie.
3. Posibilele manopere pe care le poate”moșteni” următorul sosit la frontul de lucru, pentru tăiere, curățare, comprimare, par a fi un măr al discordiei, intre doua echipe de meseriași. Pe care beneficiarul, ca să le împace, va trebui să bage mâna în buzunar, pentru manopere suplimentare, costuri cu deșeurile. Ceea ce poate fi o slăbiciune, un punct nevralgic de discuții aprinse în șantier.
Altfel, și discutăm până la proba contrarie, pare un material interesant prin prisma unui unei sume complexe, un Combo: calitate/preț/timp de punere în operă.
Masurătorile și un studiu al imobilului astfel izolat prin termografiere ar putea fi convingător.
Până atunci însă pot aprecia că este un material interesant. Care se alătură altora într-o piață sensibilă acum la fenomenul termic. Un material care ar putea face carieră, printr-o aparentă eficiență a aplicării, a punerii în operă. Sau prin oferta generoasă de tipologii diverse, specificații tehnice adică, care par a fi extrem de diverse. Cu chimia nu te pui.
Dar cu prețurile?
Este mult prea devreme să discutăm despre durata de viață în Romania. Dar vom căuta testimoniale și referințe în alte piețe și ușor, ușor ne vom clădi convingerile și vom furniza argumente pieței.
Produsul, ca orice alte produse, ca la orice alt proces de pătrundere în piața materialelor de construcții, va fi analizat, încercat. Fac pariu că termoizolații din spumă poliuretanica, cu indiferent de orice tip de celulă, sau indiferent de densitate, sau indiferent de factorul de conductibilitate termica, vor fi testate în piață, apoi validate instituțional prin norme, normative, agremente și alte……. instrumente. Atunci vom vedea dacă mai rămâne un material interesant.
Acum se luptă Spumele astea să ajungă și ele la masa bogaților. Nimeni nu știe încă dacă vor ajunge au ba. Cert este ca unii pariază vârtos pe ele. Alții stau circumspecți în tribună, pariind doar sume mici. Sau plini de scepticism.
Să vedem cine va câștiga pariul.
Arh. Viorel PLEȘCA
Membru OAR
